O oală de fier smălţuită, verde, plină cu nisip. Câteva lumânări galbene, subţiri, din alea care se vând la "recepţia" oricărei biserici. Înfipte în nisip. Aprinse.
De câte ori moare cineva în bloc, există o oală de-asta, liberă, şi lumânări la discreţie. Nu ştiu de unde se ia nisipul. E cineva, foarte prevăzător la noi în bloc, vreo pacoste de babă, care deţine rezerva de nisip a imobilului, pentru asemenea situaţii.
Emil, zis Benga, dă cu aspiratorul. Uşa apartamentului de la parter e deschisă şi toate luminile sunt aprinse. Motorul aspiratorului se aude în casa scărilor ca un zgomot universal, obligatoriu, până la etajele superioare. Îl suportăm cu resemnare şi bucurie. Bine că-l suportăm, şi nu-l producem! O fi vreo datină nouă, modernă, să dai cu aspiratorul după mort sau Benga se curăţă de trecut şi datina prevede doar uşa deschisă, obligatoriu?
Toate femeile de pe palier sunt la datorie, în pragul uşilor lor, întredeschise.
Asta care stă sub mine îl întreabă, foarte grijulie, într-o pauză de aspirat:
- Emil, ai acoperit oglinzile?
Benga apare în mijlocul lor, în tricou gri şi bermude albastre, cu şapca lui de biciclist, aşezată cu cozorocul la spate.
- N-am cum, că oglinda e în baie, lipită de perete.
Trec pe cant, printre ele, şi-i strecor o bancnotă în mână şi-un "condoleanţe, Benga!"
Benga zice:
- Mulţumesc pentru alaltăieri, că n-am mai apucat să vorbim.
Alaltăieri, când a venit ambulanţa, când eu deja ştiam că nu e cale de întoarcere, l-am ajutat "enorm": n-a trebuit să constate personal că maică-sa e moartă, a aflat azi dimineaţă de la spital, la telefon.
- Am avut noroc cu doctoriţa asta, mai zice el, că a mai ţinut-o în viaţă două zile.Acum doişpe ani, doctorul de-atunci mi-a zis că mai are două luni. Şi uite că... Şi-i ziceam mereu: nu mai bea, bre, poşircă d-asta, dacă ţi-a zis ăla că ai ciroză!
+(3).jpg "NONO")
trist :(
RăspundețiȘtergeretheodora